Incerc de 10 minute sa chem liftul… Nimic. Ma hotarasc sa urc pe scari pana la etajul 8, unde locuiam.
Totul parea atat de ciudat. Eram obisnuit cu simplitatea liftului care nu imi permitea sa văd decat parterul si etajul la care locuiam. Mirosul neplacut ma obosea … Ajunsesem abia la etajul 2 și mi se parea ca sunt in altă lume. Era pustiu. Îmi aduc aminte de o poveste pe care mi-o spusese un fost coleg de camera, accea ca pe la etajul 6 locuia o batrana ce isi facuse proviziile pentru toata viata si nu mai iesea din casa. Etajul 5… Simt adrenalina si curiozitatea ma impinge sa urc mai repede. Ajuns la etajul 6 aparent totul era la fel ca si la etajele precedente, trei usi identice, însa dupa ce privesc cu atentie observ ca una din uși era deschisa. Ma apropii, dar nu ating nimic. Urechea percepe un sunet, iar corpul meu il urmeaza. Incerc sa deschid usa, dar era blocata de un morman de lăzi.
-Buna ziua, e cineva acasa?
Dupa 5 minute de bătut în ușa aud o voce….
-Ce vreți?
-Să vă văd…
-Pleaca de aici, nu vreau să văd pe nimeni.
Era bătrâna din povestea colegului meu, ce nu mai ieșise din casă de 20 de ani. I-am povestit că nu are de ce să se teama de mine, si că vreau doar sa o vad, in cele din urma aceasta deschizandu-mi ușa. În apartamentul ei se puteau observa doar munți de pungi, iar aspectul sau fizic era demn de un film horror, parul alb si subtire, buzele rosii si ochii mari. Îi povestesc doamnei toate ”noutațile” lumii, aceasta devenind curioasă și ii propun sa iasă cu mine in oraș. Hainele ei erau demodate, dar nimic nu mai conta, deoarece simțea din nou ca trăiește. Aceasta mă ia in brate și incepe să plângă, dându-și seama că și-a irosit viața trăind singură in casă. Nu am dorit sa știu de ce a facut asta; pentru mine conta doar să simta că trăiește de atunci inainte.
Cu timpul, am reusit sa o ajut sa-si curețe apartamentul, dar mai ales am reușit să o readuc la viață. Din acea zi, liftul nu mai este o opțiune pentru mine…
Completat sub: Uncategorized
